Fane Trotil & Asociatii…

Cu siguranta va aduceti aminte de clipul de la BT cu zanul care rezolva rapid problemele de finantare ale micilor intreprinzatori…

…ei bine, se pare ca si Fane Trotil, camataru’ din cartier, si-a dezvoltat un business asemanator.

Videoclip castigator al Grand Spoof 2008.

Criza subprime. O explicatie cu broscute.

Intr-un satuc de campie, a venit un investitor american particular, insotit de asistentul lui.A batut la prima usa intalnita si i-a spus proprietarului: Uite, eu sunt colectionar de broscute. Daca imi aduci o broscuta, am sa iti dau pe ea 10 dolari. Taranul a fugit repede in padurea din spatele casei si a luat o broscuta. I-a dat-o investitorului, si-a luat cei 10 dolari si le-a spus vecinilor despre ce afacere a facut. A doua zi, fiecare taran s-a dus la investitor cu cate o broscuta, pe care a vandut-o cu 10 dolari.

Dupa cateva zile, investitorul le-a spus satenilor: Vad ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuta am sa va platesc cate 20 de dolari. Taranii au dat fuga in padure, au cules broscute si le-au predat pentru 20 de dolari/bucata, investitorului. Dupa alte cateva zile, acesta s-a intors in SUA presat de afacerile de acolo, lasandu-l pe asistentul lui sa vina cu broscutele dupa cel mult o saptamana. Inainte de a pleca, le-a spus:” Dragii mei, sunt nevoit sa ma intorc urgent in State. Va promit insa ca la intoarcere am sa cumpar de la voi broscutele cu 60 de dolari bucata”. Si a plecat, in uralele satenilor fericiti de pleasca ce a dat peste ei. A doua zi, asistentul investitorului a adunat satenii si le-a spus: “Fratilor, m-am gandit la o afacere pentru voi. Seful meu se va intoarce peste doua saptamani si va va plati cate 60 de dolari/broscuta. Daca vreti, vi le vand eu inapoi pentru 35 de dolari bucata, iar voi le veti vinde cu 60. Profitul vostru va fi frumusel. Ce spuneti?”

Satenii, s-au adunat la sfat si au decis ca o asa afacere nu mai prind ei degraba. Au pus mana de la mana, s-au imprumutat pe la cunoscuti, pe la banci, care pe unde a putut, si au cumparat broscutele inapoi cu 35 de dolari bucata. Asistentul investitorului a luat banii, a plecat in SUA, iar pe sateni nu i-a mai cautat nimeni, niciodata. Au ramas cu banii dati, cu imprumuturi scumpe la banci si fara sa detina niciun activ in plus fata de ceea ce aveau inaintea afacerii.

Aceasta este povestea crizei subprime, pe intelesul celor care nu au deprins cotloanele businessului bancar.

Isteria financiara in Romania

In ultimele cateva zile s-a creat o adevarata isterie in randul clientelei bancare, privind retragerile masive de numerar din casierii.

Cu siguranta cei care au creat aceasta isterie au foarte mult de castigat… mai ales intr-o perioada tulbure pe plan international in care lichiditatea este atat de necesara.  Am vazut astazi la casieria unei banci o coada imensa; o multime de oameni isi ridicau disponibilitatile de la casierie si le indesau in sacose de plastic. Acest lucru se intampla numai in tarile primitive, in triburi si da dovada de lipsa de intelepciune si de maturitate. Deci este mai riscant sa-ti lasi banii in banca nr 4. in sistemul bancar romanesc, care a obtinut un profit in 2008 de 133% fata de anul 2007 stiind ca anul 2008 a fost un an financiar mult mai prost decat anul trecut pentru intreg sistemul financiar, decat sa iti iei  – ad literam – banii de la casierie in sacosa si sa-i depozitezi acasa, sub saltea.

Cred ca acest context va crea cadrul ideal hotilor de apartamente, a hotilor de buzunare sa jefuiasca ce pana acum era in siguranta la banca.

Sfaturi pentru achizitia unui credit

Intrucat in ultima vreme am devenit consilierul personal al tuturor prietenilor, rudelor, vecinilor care doresc sa se orienteze catre un credit bancar, m-am gandit sa scriu acest articol detaliat, care sa cuprinda o plaja cat mai mare de ipostaze in care te-ai putea afla cand vei accesa un credit bancar. Pentru ca mai devreme sau mai tarziu vei semna un contract de credit cu o banca! Nu uita, suntem jucatori pe scena unei societati de consum.

Ce trebuie sa stii atunci cand alegi banca cu care vei colabora?

1. Suma la care te incadrezi conform scoring-ului fiecarei banci. Daca ai nevoie de 18.000 EUR pentru nevoi personale (nenominalizate) si fara garantii imobiliare, deja ai restrans cautarea la doar cateva banci. Si asta pentru ca majoritatea bancilor considera riscante plasamentele negarantate ce depasesc suma de 10-15000 eur. Sunt doar cateva banci care acorda 20.000 eur fara garantii imobiliare. Trebuie deasemenea sa stiti ca banca traduce riscul in costuri. RISC MARE = COSTURI MARI!

2. Sa zicem ca ati gasit 3 banci care va pot credita suma solicitata. Pe care o alegem?Sunt cazuri in care, de pilda, gasim sa cumparam un apartament in centrul Bucurestiului cu 40.000 eur, dar care cu siguranta se va vinde extrem de rapid. In acest caz cel mai important criteriu in alegerea bancii este acela al vitezei de acordare a creditului. Insa intrucat apartamentul ala cu 40.000 in centrul capitalei este fictiv, hai sa vedem ce ne determina sa alegem o banca sau alta, cand nu ne preseaza timpul.

2.1. COSTURI. Normal ca o alegem pe cea mai ieftina.

A. Comisionul de acordare, este acel comision care se percepe inainte de a fi virati banii in cont. Unele banci includ acest comision in credit. Astfel, daca creditul obtinut este de 18.000 eur, practic contractul nostru de credit va fi de 19000 eur sa zicem, pentru ca 1000 eur este comisionul de acordare. De preferat este sa platesti comisionul de acordare din buzunar, pentru ca altfel, vei plati dobanda si eventuale comisioane la sold si pentru acest comision. Valoarea lui poate fi exprimata procentual sau poate avea valoare fixa. La anumite banci poate lipsi acest comision dar doar cu titlu de promotie. In general cam toate bancile au acest comision. Valoarea lui insa difera. Acest lucru va face diferenta intre banci.

B. Comision de analiza; unele banci folosesc si un astfel de comision, il justifica ca fiind costul analizarii dosarului de credit. Precizez: unele banci au acest comision, altele nu. Acesta poate fi un criteriu de departajare intre banci.

C. Comision de rambursare anticipata. Daca toate comisioanele enumerate mai sus sunt costuri certe atunci cand ai achizitionat un credit, acest comision de rambursare anticipata poate surveni doar atunci cand doresti sa rambursezi creditul partial sau integral. Valoarea acestui comision tine de fiecare banca. Unele banci nu astfel de comision.

D. Comision lunar la sold – acest comision este cel mai “pacatos”… este acel comision ascuns de multe banci. Am intalnit un caz in care clientul era asa de fericit dupa ce semnase un contract de credit cu o banca in care era precizata dobanda de 7,9%, iar la banca pentru care lucrez aceasta dobanda este de 12%, INSA citind cu atentie contractul de credit al clientului am observat un comision lunar la sold de 0.5%, cu alte cuvinte, costul anual pentru acest credit era: 7,9 + 0.5*12 = 13.9%.

E. Comision pentru administrarea creditului. Bancile sunt inovatoare. La capitolul inovatie pentru castig nu le intrece nimeni. Acest comision poate fi perceput lunar, semestrial, anual sau poate sa nu existe in portofoliul de comisioane al bancii.

F. Comision pentru administrarea contului curent. Intrucat plata ratelor se face printr-un cont curent (exceptie face o singura banca unde plata ratelor se face printr-un cont administrativ). Acest comision variaza de la banca la banca. Unele banci nu au acest comision.

G. Am lasat in mod intentionat dobanda ultima. Pentru ca aceasta incepe sa devina din ce in ce mai nesemnificativa. Sunt atat de multe comisioane, atat de mari, incat dobanda devine un accesoriu al comisioanelor in frumosul buchet de costuri pe care-l imbratiseaza clientul.

2.2. Un alt criteriu dupa care ne alegem banca poate fi proximitatea si numarul de agentii/sucursale unde putem face plata ratelor si eventual a operatiunilor. Imaginati-va ca plecati pentru o luna in concediu si rata devine scadenta in acest interval de concediu. Daca ai optat sa fii creditat de o banca mare, care are agentii peste tot, este foarte posibil ca acolo unde iti petreci concediul sa gasesti o agentie unde sa-ti achiti datoriile catre banca.

2.3. Poate pare subiectiv, dar modul in care esti tratat de angajatii bancii poate constitui un criteriu pentru care alegi sa colaborezi cu o banca.

Ar mai fi de precizat multe lucruri insa nu e spatiu destul ☺
Voi incerca insa sa raspund oricarei intrebari postate de voi la rubrica “comentarii”.

Noi mijloace de transport in sistemul bancar

 …asa mi s-a promis la interviu: pachet salarial atractiv, telefon mobil, laptop si … un mijloc de transport

Libertatea presei

…utila sau nociva?

Se spune ca nu e frumos sa vorbesti de rau mortii. Eu n-o sa-i vorbesc de rau, voi incerca sa creionez pe scurt o ipostaza reala ca sa tragem cateva concluzii asupra temei propuse.

Pana in anul 2000, Banca Turco Romana (BTR) s-a impus pe piata bancara ca fiind cea mai buna banca din sistem. Extrem de populara a castigat repede increderea romanilor, s-a remarcat rapid prin calitatea serviciilor, respectul fata de client dar mai ales fata de angajati. Produse bune, fara probleme cu credite nepreformante, serviciile se ridicau la nivel occidental (ceva nou, pe vremea aia), banca crestea in pofida mediului economic ostil, pana la un moment dat, in 2000 cand, ca la orice alta banca, a aparut o problema legata de lichiditate. Managementul bancii a luat decizia ca temporar sumele ce pot fi retrase din banca per client sa nu depaseasca 5000 USD sau eq in LEI. Aici intervine presa care amplifica vestea in dorinta de a face tiraj la ziar si rating la radio/tv, aduce la cunostinta populatiei ca BTR va da faliment, ca oamenii vor pierde toti banii etc… lucruri complet neadevarate, pentru ca situatia asta se mai intampla si la “case mai mari”; se putea rectifica cu o dobanda mai avantajoasa la depozite sau captarea de resurse externe.

Presa insa a continuat sa faca din tanrar armasar, si reactia normala a populatiei la acest stimul al presei a fost sa formeze cozi imense la fiecare sucursala a bancii pentru a-si retrage banii cash din casierii. Acest lucru a condus la decesul bancii.

In anul 2000 societatea bancara este declarata in faliment.

Am prezentat acest caz ca sa subliniez importanta responsabilitatii in afirmatii. O informatie gresita poate afecta nu numai mii de familii care erau sustinute de aceasta banca, nu numai o investitie profitabila pe teritoriul tarii noastre care ne aducea munti de bani sub forma de taxe si impozite la buget dar poate afecta chiar economia tarii.

Am gasit zilele trecute un material scris de un jurnalist… probabil… care-si punea si el intrebari existentiale, d’alea la care daca nu le stii raspunsul nu poti dormi noaptea; materialul se intituleaza foarte sugestiv “Mai sunt banii romanilor in siguranta la banci?”

A fi sau a nu fi siguri banii romanilor la banci. Aceasta este intrebarea. Intrucat pe acel site exista posibilitatea sa-ti spui parerea despre acel articol, am profitat de aceasta facilitate si am dat un raspuns. Il puteti gasi pe site sau mai jos:

“DA domnilor, banii romanilor sunt in siguranta in banci. Cine a scris acest articol habar nu are de banking. Bancile comerciale depun o anumita cota din depozitele lor la BNR, numita RMO (rezerva minima obligatorie). Asa ca banii deponentilor sunt in mare siguranta. IN PLUS, toate depozitele sunt garantate pana la 20.000 eur. Mentionez ca mai mult de 90% din deponenti, economisesc sume in acest plafon. Deci DA domnilor, banii romanilor sunt in siguranta la banci. Fac apel pe aceasta cale la constiinta si responsabilitatea jurnalistilor de a nu mai publica articole de acest fel, neinformate, fara cunostinte in domeniu, si care pot crea efecte nefaste asupra sistemului bancar si asupra economiei romanesti. Romani, trebuie sa echilibram economia, cursul, inflatia. Depozitele dv in banci, limitarea consumului si stoparea creditelor au efecte benefice asupra economiei. Nu vrem un euro de 4 lei, si cred ca nici dl jurnalist care a scris acest articol nu doreste acest lucru! Mare atentie!“

Eu sunt de acord cu libertatea presei. Insa ar trebui asociat cu libertatea presei un sistem in care sa fie trasi la raspundere toti cei care publica lucruri care aduc prejudicii altora.

In ultima vreme, mass-media vuieste cu stiri despre hoti de bancomate, de seifuri, etc. Oare asta e situatia reala a sistemului bancar din Romania? Ca un miel in padurea cu lupi?

Banca Turco Romana nu a murit. A fost ucisa. Odihneasca-se in pace.

Care este urmatoarea victima a presei?

Masuri antiinflationiste drastice!

Asa cum anticipam in postul meu de zilele trecute, Banca Nationala a Romaniei a anuntat ieri cresterea dobanzii de interventie cu un punct procentual de la 8 la 9 procente. Aceasta este a treia crestere consecutiva din ultima jumatate de an. De la 7% la jumatatea anului precedent la 9% in prezent.

O alta parghie prin care BNR-ul controleaza masa monetara este politica RMO (rezervelor minime obligatorii). Astfel, bancile comerciale sunt obligate ca o anumita parte a banilor ce urmeaza sa fie plasati in credite sa fie depozitati la BNR si remunerati cu o dobanda mica. In prezent RMO ale bancilor comerciale la BNR sunt in felul urmator: 20% din resursele in lei si 40% din resursele in euro.

Evident, ambele politici ale BNR au drept urmare scumpirea creditului pe de-o parte si remunerarea mai buna a depozitelor la termen pe de alta parte. In acest fel li se mai taie din elan gurmanzilor dupa credite si in consecinta scade consumul. De asemenea prin depozite mai bine remunerate creste pofta de economisire in pofida consumului.

Insa in prezent, parerea mea este ca depozitele in lei sunt bonificate cu o dobanda real negativa, adica o dobanda care nu tine pasul cu inflatia. In general dobanda la depozite este dimensionata dupa gabaritul inflatiei. Insa dupa impozitare (16%) dobanda respectiva devine mai mica decat inflatia (cresterea preturilor).

Sper ca politica drastica impusa de BNR sa duca la o tonifiere a leului, altfel suntem aproape de un mare colaps financiar.

Ce mai face “cursul EURO”?

In ultima vreme am fost asaltat cu telefoane de la prieteni si cunostinte in care mai devreme sau mai tarziu aparea intrebarea magica… “ce mai face cursul euro?”

Deja incep sa cred ca mai am o ruda in familie, un verisor de care nu am auzit inca, pe nume “cursul euro”. Ce mai faci, ce mai face Clau (sotia), ce mai face cursul euro?

Voi incerca sa raspund cat pot de obiectiv si de succint.

Leutzul nostru se apreciaza. Adicatelea euroiu’ scade. Scade pentru ca BNR-ul a intervenit pe piata valutara puternic. Astfel, zilnic leul s-a apreciat in medie cu 200 lei vechi.

Astfel, in decurs de o saptamana euro s-a depreciat considerabil in raport cu leul. Acum stiu ce vreti… previziuni. E tare greu de anticipat ce va urma sa se intample cu cursul euro pentru ca piata valutara in ultima luna a fost extrem de volatila. Se pare ca tendinta este de fortificare a leului. Problema este ca in tara noastra interesele politice n-au nici o legatura cu cele economice. Astfel, la apelul guvernatorului BNR Mugur Isarescu de a opri cresterea salariilor pentru ca genereaza inflatie si curs valutar in crestere, guvernul are alte prioritati, ca de exemplu sa-si pregateasca terenul pentru alegerile care vor urma, prin cresteri salariale. Trebuie sa intelegem ca salariul este un pret. Pretul muncii. Iar inflatia se defineste prin CRESTEREA GENERALIZATA PRETURILOR. Pai daca crestem pretul muncii, creste si inflatia. Mai ales ca nu crestem salariile in corelatie cu cresterea productivitatii ci le crestem fictiv.

Oameni buni, lasati grevele si apucati-va de munca! Tara asta are nevoie de MUNCA si de oameni care sa munceasca, nu de greve si de cresteri salariale. Nu va convine la stat, duceti-va la patron. O sa vedeti acolo greve si cresteri salariale…

Consider ca intr-un stat de drept, guvernatorul bancii centrale ar trebui sa aibe mai multa autoritate, pentru ca fluctuatiile economiei ne afecteaza pe toti. Consider ca majorarile salariale ar trebui aprobate si de guvernatorul BNR.

Cat despre dobanzi… bucuria pensionarilor. Iar noi tinerii, o sa muncim mai mult ca sa ducem la capat creditele la care ne-am inhamat. BNR a crescut dobanda de referinta de la 7.5% la 8% (acum cateva luni a mai fost majorata, de la 7 la 7.5%) iar mare mi-ar fi mirarea daca in sedinta din aceasta luna nu o va creste cu inca CEL PUTIN 0.5 puncte procentuale.

Poate asta va taia elanul romanilor la credite. Deja in Romania a luat amploare mania creditelor. Nu conteaza cum te cheama, unde lucrezi, cat lucrezi, este important sa ai macar un credit. E la moda. Sa rada vecinii de tine ca n-ai credit? Nu se face. Vino la banca si in 10 ani iti vom lua dobanda + comisioane in valoarea creditului solicitat. Adica tu imprumuti 10 lei si ne dai inapoi macar 20, daca nu si mai mult. Tare afacere. Veniti, luati credite, distrugeti economia si autodistrugeti-va si pe voi, nu conteaza, doar trebuie sa fiti trendy cu credit in banca.

Partea la care se blocheaza oamenii este atunci cand ii intreb pentru ce vor banii. Pentru ca mare parte vor bani pentru cheltuiala, nicidecum pentru un lucru serios in viata, pentru o investitie sau pentru demararea unei afaceri. La intrebarea cati bani v-ar interesa, de cele mai multe ori raspunsul este “cat de multi, atat de bine”.

Personal am decis impreuna cu sotia sa nu fac credit decat pentru casa si masina. Am credit pentru masina si mi-am propus sa-l termin repede ca sa nu satur banca de dobanda. Apoi ma gandesc sa fac un credit pentru casa, pe o perioada decenta.

Iar un lucru extrem de important, daca nu puteti evita creditul, iar aceasta este singura varianta, solicitati creditul in LEI si nicidecum in alta valuta, cu exceptia celor care castiga in alta valuta. Castigi in lei, soliciti credit in lei!!!

Cat despre dolar… vai de steaua lui. Eu cred ca isi va reveni… desi arata cam jalnic.

1.49 este paritatea eur/usd. Apreciez insa seriozitatea cu care au tratat americanii problema lor economica. Banca centrala a scazut dobanda de referinta, anumite taxe au fost reduse sau chiar anulate ca sa incurajeze economia si productivitatea. Eu cred ca dolarul isi va reveni dar consider ca nu va mai fi niciodata asa cum a fost inainte.

Adevarul nu e relativ. Adevarul e ADEVAR.

Va rog sa studiati aceasta poza si sa va ganditi daca cupiurile fotografiate sunt originale sau contrafacute. Si va rog sa gasiti si argumente.

Acum un an un individ s-a prezentat la casieria bancii pentru care lucrez cu o bancnota de 200 euro… falsa. Am tinut bancnota in mana stanga si o alta bancnota autentica in mana dreapta… pareau absolut identice… mici detalii le diferentiau… detalii insesizabile. Insa una dintre ele era falsa.

Ca sa poti afla daca o bancnota este adevarata sau falsa trebuie sa studiezi in profunzime bancnota autentica. Cu cat o cunosti mai bine, cu atat vei fi mai pregatit atunci cand va aparea una falsa si nu vei fi inselat. Adevarul nu e relativ. Adevarul e adevar.

Ca sa nu fim dusi in coace si in colo de diferite vanturi de invatatura, trebuie sa ne ancoram in HRISTOS, care este ADEVARUL. Cu cat aprofundam mai mult relatia cu EL, cu cat Il cunoastem mai bine, cu atat este mai greu sa fim inselati.

ps: Slava Domnului ca nu lucrez in casierie!

Viciul – un rau acceptat?

Zilele trecute o colega de-a mea a iesit afara din agentie sa mai traga un fum. Insa in drum spre iesire s-a oprit la biroul meu sa se echipeze mai bine pentru intalnirea cu cele 2 grade Celsius cu minus. Cat timp s-a echipat a lasat pe biroul meu pachetul de tigari pe care scria cu litere mari: FUMATUL POATE SA UCIDA! Dar… ii pasa cuiva? Este cumva viciul acel rau pe care il ignoram si il acceptam printre noi ca ceva dragut, trendy, la moda??? Daca esti unul dintre cei care adera la acest concept hai sa vedem in continuare cat de trendy e viciul…

Presupun ca toti ati aflat despre tragedia de la Banc Post, unde un tanar director de agentie pe nume Adrian Pascu, un impatimit al jocului de ruleta, a furat o importanta suma de bani ca sa o joace la ruleta. Evident, a pierdut banii si apoi a incercat sa se sinucida. Ghinion. Nu prea a reusit. Va ramane probabil paralizat pe viata si mai rau… si dupa gratii, fiind acuzat de delapidare. Cred ca va imaginati ca noul upgrade la CV nu-l va mai ajuta niciodata sa se angajeze nu numai in sistemul bancar, ci nicaieri. Sa fie inconstienta, iresponsabilitatea, imaturitatea sau… viciul?

Intrucat si eu ocup o pozitie aproximativ similara in sistemul bancar, si imi stau in mana chei, carduri si coduri de acces, am aceeasi varsta ca si Adrian Pascu, am stat foarte mult sa ma gandesc cum poate cineva sa faca un astfel de gest cunoscand bine consecintele. Nu-l cunosc personal pe Adrian, insa cred ca un om pus intr-o pozitie de conducere in sistemul bancar trebuie sa fie un om integru, responsabil si matur. Probabil ca asa si era, pana cand viciul l-a indemnat sa-si uite valorile, visele, cariera, si sa fure echivalentul a 100.000 eur din seif si din casetele de la bancomat si sa dea fuga la cazino unde sa-i piarda, evident.

Voi ce spuneti, se poate numi “tragedie” atunci cand un om isi ruineaza viata cu propriile maini? Ar trebui sa fim duri cu viciul sau continuam sa-l ignoram? Cum il eradicam? Unii comentatori spun ca departamentul de resurse umane este de vina, ca nu trebuia sa puna atata responsabilitate in mana unui tanar de numai 27 de ani. Credeti ca daca avea 47 de ani si acelasi viciu ar fi procedat altfel?