…dar unde-s “printzesele”?
Vorbeam in articolul precedent despre o anume categorie de barbati, care este in crestere in tara noastra, si anume, barbatii badarani, betivi si bataiosi, opusul cavalerilor.
Ca sa echilibram balanta cred ca ar trebui sa vorbim si despre femei. OK, cavalerii se gasesc deja mult prea rar, sunt pe cale de disparitie si se vorbeste din ce in ce mai putin despre ei. Dar unde-s printesele de odinioara? Acele femei fragile si sensibile, care-si stiu exact locul, care vorbesc doar cand trebuie sa vorbeasca, tac cand trebuie sa taca? Una din acele rare printese (sper sa nu fi fost si ultima) imi este acum sotie.
De ceva timp femeile au intrat intr-o noua era, aceea a “emanciparii”, sau mai bine spus a iesirii de sub autoritatea barbatului. Acum ea nu se mai ocupa de casa, de copiii, ci este manager. Copiii ei cresc cu cheia de gat iar ea este la lucru 12-14 ore pe zi. Nu mai gateste, nu mai calca, nu se mai ocupa de nimic in casa, ca ea nu e “proasta”. Chiar erau la un moment dat niste panouri publicitare prin oras care sunau cam asa “EU, sa calc si sa gatesc?” samd…
Femeile si-au dorit egalitate, si barbatii le-au oferit-o. Acum cand sunt egale cu barbatii sunt jignite atunci cand barbatii le trateaza de la egal la egal, replicand ”ai grija, eu sunt o Doamna”. Pai stai asa… ori suntem egali ori nu suntem.
Acum cativa ani era o moda la femei care pe mine m-a bulversat. Se purtau bocancii tip US ARMY in plina vara. Nu vreau sa ma gandesc ce se intampla seara, cand ajungeau acasa “gingasele domnisoare” si se descaltau.
Acum doua saptamani am desfasurat un proiect bancar in licee. Eu am terminat liceul acum 10 ani, si ori am uitat eu, ori asa s-a ajuns… Am constatat ca fetele sunt cele care deranjeaza orele si sunt cele mai obraznice. Am intrat la clasa a 12-a impreuna cu colega mea sa prezentam o oferta care-i interesa direct si am costatat cu stupoare ca rusine fatza de diriginte nu mai exista de mult dar nici macar rusine de doi oameni straini, bine imbracati, reprezentanti ai bancii. Au fost cateva fete care chiar s-au “tutuit” cu mine. Notiunea de respect a disparut, nu mai exista. Cum sa le respecte baietii cand ele nu ofera respect? Am iesit in pauza… fetele se bat (literalmente) cu baietii cot la cot, sunt mai vulgare in vorbire decat baietii si se imbraca exact ca fetele de la marginea strazii. Iar aceste fete vor fi femeile de maine, care vor pretinde respect ca deh… doar sunt doamne. In acelasi fel, acei baieti care uneori isi iau bataia de la fetele de la scoala cresc, devin barbati si raman cu mentalitatea ca femeile sunt la fel de badarane ca si el, la fel de bataioase, si astfel apare si noua generatie de badarani.
Mamicile baietilor intrucat sunt la munca, asa cum am mai spus, 12-14 ore, nu au timp sa-si educe baietii si sa ii invete ce inseamna sa fie cavaleri, si ce asteapta de la ei o adevarata “printesa”. Astfel se formeaza un lant vicios care merge doar din rau in mai rau. Copiii lor vor vedea un tatic badaran si vor dori sa ajunga si ei ca taticii lor poate mai badarani, si asa mai departe.
Ce am constatat insa, este faptul ca femeile demne de respect sunt respectate chiar si de cei mai badarani barbati. Curios nu… ?
3 comments so far
Leave a reply
Femeile au vrut egalitate cu barbatii, dar au primit-o numai in anumite domenii. De exemplu, acum femeia lucreaza cot la cot cu barbatul, dar seara cand ajunge acasa femeia trebuie sa calce, sa faca curatenie, sa gateasca, etc… plus ca trebuie sa duca si munca de lamurire cu barbatul sa bata un cui sau sa duca gunoiul….
I am old fashioned. Intotdeauna mi-am dorit sa pot sa stau acasa, sa-mi cresc copiii si sa-mi vad de familia mea. Si slava Domnului, am primit ce mi-am dorit! Si totusi sunt vazuta de multi ca fiind fraiera, sau proasta, sau pur si simplu incapabila, doar pentru ca aleg sa investesc in sotul meu si in familia mea, si nu intr-o societate care nu are nimic de oferit.
Adina, “egalitatea” intre sexe mi se pare o prostie. Nu am fost creati sa fim egali si nu asta a intentionat Dumnezeu cu noi.
Apoi, “egalitatea” este perceputa diferit de la cuplu la cuplu.
Eu si sotia mea ne-am setat de la inceput responsabilitatile. NU SUNTEM EGALI, si vorbesc in asentiment cu sotia mea. Nu suntem egali, ci suntem diferiti. Fiecare are domeniul lui in care se pricepe mai bine. Ce-ar fi daca as decora eu prin casa si ea ar repara laptop-uri? Cred ca nici unul nu si-ar face treaba bine. Prin faptul ca ea decoreaza si eu repar, asta nu ma face pe mine mai destept sau invers, ci pur si simplu, suntem diferiti.
Cat timp femeia avea locul ei in familie si barbatul pe al lui, fiecare isi facea treaba cu constinciozitate si totul mergea bine. De cand s-a emancipat femeia si se considera egala cu barbatul, rata divorturilor a crescut dramatic.
Pai asta am vrut sa zic si eu, ca de fapt nu exista egalitate… exista un fals concept sau sentiment de egalitate, care nu aduce nimic bun. Ce-ar fi sa ma duc eu sa pilotez elicoptere, si sotul meu sa stea acasa sa gateasca?? Desi, daca stau sa ma gandesc, cei mai buni bucatari sunt barbati…hmm…haha.