Legile manipularii (partea a patra)

…partea a 4-a si ultima.

Cu cateva saptamani in urma, de craciun, fratele meu m-a invitat la el acasa impreuna cu sotia mea. Am fost asa de preocupat cu o gramada de alte lucruri incat am uitat sa pregatesc un cadou pentru fratele meu si pentru familia lui. Am realizat acest lucru numai cand am ajuns acasa la el si mi-a daruit cadoul de craciun. Era un cadou destul de consistent, iar eu eram cu o mana in buzunar (evident, al meu) si cu cealalta pe cadou. Am zambit, si i-am spus “cadoul tau e… in lucru… e… la Mall… asteapta sa-l cumparam si sa-l ambalam frumos “. Asta-i Legea Compensatiei.

Un prieten de-al meu imi spunea ca soacra lui l-a disperat cu zaharina. Cumpara mereu cea mai scumpa zaharina posibila nu pentru ca asa doreste ci pentru ca nu vede bine si isi uita mereu ochelarii acasa. Era chiar bulversat de acest lucru. Cum pleci la cumparaturi fara ochelari daca stii ca nu vezi bine. Si asta nu-i tot – continua el – ajunge la casa si vanzatoarea ii spune “doamna, zaharina asta costa 30 de lei, sigur vreti s-o cumparati pe aceasta?” iar soacra lui e si mai ambitioasa de fel… si nu recunoaste ca nu-si permite un anumit lucru sau ca ar fi facut o alegere gresita din cauza ca n-a vazut bine pretul; de asemenea nici sa se faca de ras fatza de oamenii de la rand nu poate asa ca o cumpara indiferent cat de scumpa ar fi. Aceasta este Legea Coerentei. Daca ar fi vazut pretul pe raft, cu siguranta n-o lua pe aceea, insa ca sa nu para ca ar fi gresit, o cumpara.

Mie mi s-a intamplat asta la un magazin. Am cerut un litru de lapte. N-am precizat cum sa fie ambalat. Vanzatoarea mi-a raspuns: “N-avem lapte.” iar eu i-am spus “pai ala din fatza mea ce este?” “E… ala e lapte la CUTIE” … insinuand ca un amarat ca mine nu-si permite sa cumpere lapte la cutie. Evident ca dupa acest mic incident ORICE om ar fi cumparat acea cutie de lapte, doar sa-i demonstreze ca si-o permite. Asa am facut si eu

Si ultima lege a manipularii despre care vom vorbi este Legea Insuficientei. O veti recunoaste imediat, pentru ca este foarte des folosita. Sintagma care defineste cel mai bine aceasta lege este “cate una, sa ajunga la fiecare” si se bazeaza pe principiul economic al raritatii resurselor si anume, cu cat este mai rara o resursa, cu atat este mai scumpa. Exemplu este principiul apa-diamante; fara apa nu putem trai, este vitala, totusi este ieftina, pentru ca se gaseste peste tot. Fara diamante putem trai foarte bine (noi, barbatii ) insa ele (diamantele ) sunt asa de scumpe pentru ca sunt extrem de rare.

De pilda, daca doresti sa lichidezi un stoc de piept de pui in carrefour care mai are cateva zile si expira, trebuie doar sa faci un anunt la microfon de genul “stimati clienti, cu parere de rau va anuntam ca stocul de piept de pui s-a epuizat. numai produsele de pe raft mai sunt disponibile”. Cu siguranta ca vor cumpara pieptul de pui si persoanele care nu au venit la cumparaturi pentru acest produs. Si nu numai ca vor cumpara, dar vor lua si mai multe bucati, pentru zile negre